4 definiții pentru căcărează


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căcărea sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 105 / V: ~ez sm / Pl: ~eze / E: căca + -ărează] 1 Excrement în formă de globuri mici al unor animale: oaie, iepure, șoarece etc. Si: (reg) căcărei, (pfm) căcăreață, căcărei. 2 Instrument de lemn având forma cifrei 5, bătut în podul carului pentru susținerea loitrelor Si: căcăreață.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CĂCĂREÁZĂ, căcăréze, s. f. Excrement animal, în special cel în formă de bobițe, defecat de capre, oi și iepuri. (din *căcărea (< căca; cf. it. cacherello) + suf. -ză)

căcăreáză f., pl. eze (d. cac cu suf. ărează). Vest. Baligă de oaĭe, de capră, de ĭepure, de șoarice ș. a. – În est cîcăreață, pl. ețe.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căcărează, căcăreze s. f. (vulg.) 1. bol fecal (mai ales de oaie). 2. persoană insignifiantă.

Intrare: căcărează
căcărează substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcărea
  • căcăreaza
plural
  • căcăreze
  • căcărezele
genitiv-dativ singular
  • căcăreze
  • căcărezei
plural
  • căcăreze
  • căcărezelor
vocativ singular
plural