băută s. f. ◊ „Mă interesează cum au numit bucureștenii petrecerile în ultima sută de ani: sindrofie, mangiarlâc, ceai, party, zaiafet, bairam. Știți cum îi spun tinerii acum? Băută: «facem o băută».” D. 9/93 f.p. ◊ „După o băută zdravănă [era] cu mintea îmbibată de alcool” Ev.z. 27 I 97 p. 8; v. și 23 VIII 93 p. 3 (din part. băut; cf. engl. drink)

băut², -ă adj., s.f. 1 adj. Care a băut apă și și-a astîmpărat setea. Vitele băute au fost duse la pășune. 2 adj. (despre oameni) Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; care este în stare de ebrietate; beat. Era vesel, dar cam băut. 3 s.f. (fam.) Petrecere, sindrofie. După o băută zdravănă, era mahmur două zile. • pl. -ți, -te. și beut, -ă adj. /v. bea.

+băută (fam.) s. f., g.-d. art. băutei; pl. băute

băută, băute s. f. 1. petrecere. 2. timpul petrecut de un grup de colegi sau prieteni într-un local în timpul lor liber.