bătătarnică s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunzele ascuțite, cu florile galbene și cu fructele achene acoperite cu peri aspri, care crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor, prin locuri umede și pe lîngă vii (Senecio erucifolius). • pl. -ce. /bătăt[or]+ [h]arnică, prin contaminare.

bătătarnică f. plantă, cu flori galbene, ale cării fructe sunt acoperite cu peri aspri la pipăit (Senecio crucifolius). [Metateză din bătrânatecă].

bătătárnică f., pl. e (met. din bătrînatică?). Petimbroasă.

bătătarnic, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 108 / E: pbl bătător + harnic] 1-2 smf, a (Rar) Silitor. 3 sf Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze ascuțite, cu flori galbene și cu fructe achene acoperite cu peri aspri, care crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor, prin locuri umede și pe lângă vii Si: (reg) petimbroasă, cruciuliță (Senecio crucifolius).

bătătarniță sf vz bătătarnică

BĂTĂTARNIC I. adj. care umblă din loc în loc, ușernic. II. BĂTĂTARNICĂ (pl. -ce), BĂTĂTARNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Băn. 🐑 Oaie care nu prea mănîncă ori-ce, care umblă numai după mîncare bună ¶ 2 🌿 Plantă ierboasă, cu frunze ascuțite, cu flori galbene, și cu fructele acoperite cu peri scurți și aspre la pipăit; numită și „petimbroasă” (Senecio crucifolius) (🖼 410).

BĂTĂTARNICĂ s. v. cruciuliță.

BĂTĂTARNICĂ s. (BOT.; Senecio crucifolius) cruciuliță, (reg.) petimbroasă.