6 definiții pentru bălăit

Explicative DEX

bălăi1 vi [At: CALENDARIU (1814), 188/19 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1 A behăi. 2 (Fig; d. oameni) A vorbi (la mânie) țipând asemănător behăitului.

bălăi2 vt [At: PAMFILE, D. 299 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) „A vâna pește cu luntrile”.

BĂLĂI (-ăesc) vb. intr. A face spume la gură de mînie [bale].

Etimologice

bălăiesc, -it), vb. – A behăi. Formație expresivă, cf. lat. balāre (› sp. balar), sb. blejati, germ. bellen. DAR credea în posibilitatea unei der. directe de la balāre (cf. REW 1021; Pușcariu, Dacor., I, 83).

Sinonime

BĂLĂI vb. v. behăi.

bălăi vb. v. BEHĂI.

Intrare: bălăit
bălăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăit
  • bălăitul
  • bălăi
  • bălăita
plural
  • bălăiți
  • bălăiții
  • bălăite
  • bălăitele
genitiv-dativ singular
  • bălăit
  • bălăitului
  • bălăite
  • bălăitei
plural
  • bălăiți
  • bălăiților
  • bălăite
  • bălăitelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăi, bălăiescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.