O definiție pentru bălăcărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălăcărire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălăcări] (Reg) 1 Calomniere. 2 Ceartă. 3 Folosirea trivialităților într-o discuție Si: bălăcărit1 (3), (reg) bălăcătorire.
Intrare: bălăcărire
bălăcărire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||