bădâu¹ [At: HEM 2840 / V: ~dău / Pl: ~âi sm și ~âie sn / E: ns cf mg bödö] (Mol; psr) 1 sn Lemn cu care se sfărâmă cașul Cf bridididău, mătcă. 2 sm Ajutor al baciului. 3 sm Poreclă dată unui om molatic Si: trăncălău.

bădău smn vz bădâu¹

❍BĂDÎIU (pl. -îie) Trans., BĂDÎNÎU (pl. -înie) Băn., BĂDÎU, BĂDĂU (pl. -dae) Olten. Trans. sn. 🐑 Putineiu pentru alegerea untului: ca hîrțul din tărîțe și ca mîța din bădîiu (ȚICH.) [ung. bǒdöny].

bădău n. Tr. bădan. [Ung. BÖDÖNY, putină mică].

bădăŭ și bădîĭ V. buduĭ.