2 definiții pentru băcănit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
băcănit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băcăni] (îvr) 1 Băcănire (1). 2 Fardare. 3 Băcănire (3).
băcănit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băcăni] 1 Care a fost vopsit cu băcan2. 2 Fardat. 3 (Psr; d. oi) Care a fost însemnat cu vopsea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: băcănit
băcănit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)