bâzdări [At: POMPILIU, B. 1005 / V: ~ra, ~dura / Pzi: ~resc / E: rs бздурить] 1 vi (D. vite) A alerga (cu coada ridicată) din cauza împunsăturilor strechei Cf căpia. 2 vt (Reg) A alunga vitele bâzâindu-le la ureche. corectat(ă)

bâzdărì v. Tr. a strechia.

bâzdăra v vz bâzdări

bâzdura v vz bâzdări

BÎZDĂRA (-ărez), BÎZDĂRI (-ăresc) vb. tr. Trans.(VIC.) (CONT.) A strechia [bîzdară].

bîzdări (-resc, it), vb. – (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se. – Var. bîzdura, băzdăra. Sl., cf. rus. bzdryt (DAR); probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Trans. – Der. bîzdîr, interj. (strigăt cu care se alungă animalele); bîzdîră, s. f. (tăun).

BÂZDĂRI vb. v. strechea.

bîzdări vb. v. STRECHEA.

bâzdări vb. IV (reg.; despre vite) a alerga (cu coada ridicată) de durerile strechei.

bâzdări, bâzdăresc, v.i. (reg.) 1. (ref. la animalele înțepate de viespi) A fugi, a alerga; a bozălui. 2. (în expr.) Bâzdăresc vitele = fuga vitelor pricinuită de insecte; „Cân' fug marhăle de înfocăciune, de căldură, apoi aceea îi că bozălea” (Papahagi, 1925). (Trans., Maram.). – Din rus. bzdryt (DER, MDA).

bâzdări, bâzdăresc, vb. intranz – (reg.) (ref. la animalele înțepate de viespi) A fugi, a alerga; a bozălui. În expr. bâzdăresc vitele = fuga vitelor pricinuită de insecte (Birdas, 1994); „Cân’ fug marhăle de înfocăciune, de căldură, apoi aceea îi că bozălea” (Papahagi, 1925). (Trans., Maram.). – Din rus. bzdryt (DER, MDA).

bâzdări, bâzdăresc, vb. intranz – A fugi, a alerga; a bozălui. În expr. bâzdăresc vitele = fuga vitelor pricinuită de insecte (Birdas 1994): „Cân’ fug marhăle de înfocăciune, de căldură, apoi aceea îi că bozălea” (Papahagi 1925). – Din bâză „insectă; albină”, cf. bâzoi „viespe”, bânzar „bondar, tăun”.