3 definiții pentru bâtuț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătuț sn [At: CĂTANĂ, P. III, 6 / Pl: ~e / E: bât + -uț] 1-2 (Reg; șhp) Bâtuță (1-2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂTUȚ s. v. bețigaș, bețișor.

Intrare: bâtuț
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâtuț
  • bâtuțul
  • bâtuțu‑
plural
  • bâtuțe
  • bâtuțele
genitiv-dativ singular
  • bâtuț
  • bâtuțului
plural
  • bâtuțe
  • bâtuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)