BÎTLAN sm. Mold. Bucov. Trans. 🐦 1 Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, de coloare cenușie, înaltă de 1 metru și mai bine, cu picioarele și gîtul lungi și subțiri, cu un moț de pene lungit pe ceafă; numită și „bîtlan-cenușiu”, „stîrc (cenușiu)”, „gîtlan”, „ceapur”, etc. (Ardea cinerea) (🖼 498): un ~ trecea pe deasupra... mișcîndu-și ciocul ca o cîrmă de corabie (D.-ZAMF.) ¶ 2 ~-ROȘU, ~-ROȘIATIC, ~-SCORȚIȘOR, pasăre mai mică decît bîtlanul cenușiu (înaltă de 0 m.80), cu capul negru și cu două pene ce-i atîmă pe ceafă ca un moț; gîtul, pieptul și spatele sînt roșcate; trăește pe lîngă bălți, la noi mai ales în delta Dunării; numită și „stîrc-roșu” sau „ceapur-roșu” (Ardea purpurea) (🖼 499) ¶ 3 ~-MIC, pasăre albă, mai mică la trup decît bîtlanul-cenușiu, împodobită pe spate cu niște pene subțiri foarte frumoase, întrebuințate ca podoabă; numită și „stîrc-alb-mic” sau „ceapur-alb-mic” (Ardea garzetta) (🖼 500) ¶ 4 = CORMORAN ¶ 5 ~-DE-STUH = BOU-DE-BALTĂ¹ 👉 BOU7) [blg. batlan].

BÂTLAN-DE-STUH s. v. bou-de-baltă.

bîtlan-de-stuh s. v. BOU-DE-BALTĂ.