3 definiții pentru bâltâcâire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÎLTÎCÎI, bîltîcîi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate în apă. – Din bîltîc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bâltâcâi vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. și pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâia

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BÎLTÎCÎI2, bîltîcîi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafața unui lichid. (din bîltîc)

Intrare: bâltâcâire
bâltâcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâltâcâire
  • bâltâcâirea
plural
  • bâltâcâiri
  • bâltâcâirile
genitiv-dativ singular
  • bâltâcâiri
  • bâltâcâirii
plural
  • bâltâcâiri
  • bâltâcâirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâltâcâi, bâltâcâiverb

  • 1. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bâldâbâc. DLRLC DLRM
    • format_quote Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37. DLRLC
etimologie:
  • bâltâc DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.