3 definiții pentru bâltâcâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÎLTÎCÎI, bîltîcîi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate în apă. – Din bîltîc.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bâltâcâi vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. și pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BÎLTÎCÎI2, bîltîcîi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafața unui lichid. (din bîltîc)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: bâltâcâire
bâltâcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bâltâcâi, bâltâcâiverb
- 1. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bâldâbâc. DLRLC DLRM
- Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37. DLRLC
-
etimologie:
- bâltâc DLRM