3 definiții pentru bâltâcâire
Explicative DEX
BÎLTÎCÎI, bîltîcîi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate în apă. – Din bîltîc.
Ortografice DOOM
bâltâcâi vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. și pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
BÎLTÎCÎI2, bîltîcîi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafața unui lichid. (din bîltîc)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: bâltâcâire
bâltâcâire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bâltâcâi, bâltâcâiverb
- 1. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bâldâbâc. MDA2 DEXI DLRLC DLRM
- Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37. DLRLC
-
- 2. (Despre lichidul dintr-un vas) A se clătina plescăind. MDA2
etimologie:
- bâltâc MDA2 DEXI DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.