opțiuni
  • info
2 definiții pentru bâiguit (vorbire)

Explicative DEX

bâiguit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 88v/ / V: (înv) bui~ / Pl: ~uri / E: bâigui] (Îvr) Bâiguire (2).

buiguit1 sn vz bâiguit1

Intrare: bâiguit (vorbire)
bâiguit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâiguit
  • bâiguitul
  • bâiguitu‑
plural
  • bâiguituri
  • bâiguiturile
genitiv-dativ singular
  • bâiguit
  • bâiguitului
plural
  • bâiguituri
  • bâiguiturilor
vocativ singular —
plural —
buiguit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiguit
  • buiguitul
plural
  • buiguituri
  • buiguiturile
genitiv-dativ singular
  • buiguit
  • buiguitului
plural
  • buiguituri
  • buiguiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâiguit, bâiguiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • bâigui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.