băia¹ vt [At: LB / P: bă-ia / V: (reg) bâ~, (înv) băi^[1] / Pzi: ~iez și bai / E: nct] 1-2 (Îrg) A alăpta și a îngriji un copil (mic). 3 (Trs; Ban) A mângâia un copil, pe obraz. 4 (Sst) A naște.

bâia² v vz băia¹

bia² i vz bâia¹

biji¹ i vz bâia

bîia interj. (reg.) Cuvînt prin care se atrage atenția copiilor să se păzească de foc; (reg.) bîja. Bîia, că te-i frige! (POP.). • /form. expr.; cf. bîja.

†BĂIA (băiez) vb. tr. 1 ÎMBĂIA...: fiul tău ce l-ai băiat și l-ai înfășat și l-ai aplecat (VARL.) ¶ 2 Băn. A mîngîia, a desmierda [baie].

băĭá V. băĭez.

băĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭat). Vechĭ. Îmbăĭez. Ban. Mîngîi, dezmierd.

BĂIA vb. v. alăpta, alinta, dezmierda, mângâia.

băia vb. v. ALĂPTA. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

băia, băiez, vb. I (reg.) 1. a hrăni, a alăpta. 2. a mângâia cu mâna, a alinta. 3. a naște. 4. a face baie.