3 definiții pentru buzdugănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

A BUZDUGĂNÍ ~ésc tranz. 1) înv. A lovi puternic cu buzduganul. 2) pop. (persoane) A bate crunt; a ciomăgi; a cetlui; a îmblăti; a melestui. /Din buzdugan


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buzdugăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. buzdugăneáscă

Intrare: buzdugănire
buzdugănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buzdugănire
  • buzdugănirea
plural
  • buzdugăniri
  • buzdugănirile
genitiv-dativ singular
  • buzdugăniri
  • buzdugănirii
plural
  • buzdugăniri
  • buzdugănirilor
vocativ singular
plural

buzdugăni

etimologie:

  • buzdugan
    surse: DEX '98 DEX '09