2 definiții pentru burui

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURUI vb. v. bura, burnița, târcâi, țârâi.

burui vb. v. BURA. BURNIȚA. ȚÎRCÎI. ȚÎRÎI.

Intrare: burui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burui
  • buruire
  • buruit
  • buruitu‑
  • buruind
  • buruindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • buruiește
(să)
  • buruiască
  • buruia
  • burui
  • buruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burui
  • buruire
  • buruit
  • buruitu‑
  • buruind
  • buruindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • buruie
(să)
  • buruie
  • buruia
  • burui
  • buruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)