4 definiții pentru burnițare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: burnițare
burnițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burnițare
  • burnițarea
plural
  • burnițări
  • burnițările
genitiv-dativ singular
  • burnițări
  • burnițării
plural
  • burnițări
  • burnițărilor
vocativ singular
plural

burnița

  • 1. A ploua mărunt și des; a bura.
    exemple
    • Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252.
      surse: DLRLC
    • Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • burniță
    surse: DEX '09 DEX '98