4 definiții pentru buricare

Explicative DEX

burica1 [At: LB / V: bărăca, îmburica / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric] 1 (Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se cățăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se cățăra. 4 vr (Pad buric) A-și scoate burta înainte.

burica vb. I. 1 refl., tr. A (se) cățăra, a (se) ridica. 2 tr. A(-și) scoate burta înainte. ♦ Fig. (fam.) A se da mare, a se umfla în pene, a se îngîmfa. • prez.ind. buric. /buric + -a.

BURICA, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

BURICA, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.

Intrare: buricare
buricare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buricare
  • buricarea
plural
  • buricări
  • buricările
genitiv-dativ singular
  • buricări
  • buricării
plural
  • buricări
  • buricărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burica, buricverb

etimologie:
  • aburca + buric MDA2 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.