6 definiții pentru bunginire

Explicative DEX

bugini vi [At: PAMFILE, J. II / Pzi: ~nesc/ E: nct] (Reg) A dormi mult.

bungini[1] v vz bugini

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

BUGINI (-inesc) vb. intr. Mold. A zăcea, a dormi ca un trîndav, a trîndăvi: ai zăcut nouăzeci și nouă de ani pe fundul mării, să mai buginești pe-atîta (FLOR.).

buginésc v. intr. Est. Lîngezesc, vegetez. – V. puchinesc.

bunghinésc și bunginésc v. intr. și v. refl. V. puchinesc.

puchinésc v. tr. (poate d. puchinĭ, puchinos, adică „îmĭ stric ochiĭ cu lucrurĭ puchinoase, micĭ”). Est. Fam. Mocoșesc, lucrez prea încet: ce tot puchineștĭ acolo? V. refl. M’am puchinit mult pîn’am sfîrșit. – În sud mă bughinesc (cp. cu ung. bongyolni, a încîlci), în vest mă buchinesc, (rev. I. Crg. 7, 153); în Mold. sud intr. bunginesc și buginesc, trîndăvesc, lîngezesc, vegetez. V. coțobănesc, chĭombăĭesc.

Intrare: bunginire
bunginire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunginire
  • bunginirea
plural
  • bunginiri
  • bunginirile
genitiv-dativ singular
  • bunginiri
  • bunginirii
plural
  • bunginiri
  • bunginirilor
vocativ singular
plural