4 definiții pentru bunar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunár sm [At: JAHRESBER. III, 314 / Pl: ~i / E: tc lunar] (Trm) Puț.

bunár n., pl. e (sîrb. bunar, d. turc. bunar și punar, puț). Ban. Olt. Puț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUNÁR s. v. apă, fântână, puț.

Intrare: bunar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunar
  • bunarul
  • bunaru‑
plural
  • bunare
  • bunarele
genitiv-dativ singular
  • bunar
  • bunarului
plural
  • bunare
  • bunarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)