budălău sn [At: HEM 2840 / Pl: ~ăi / E: nct] Lemn cu care se bate untul Si: brighidău.

budălău n. Mold. V. budacă.

budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.

❍BUDALĂU, BUDĂLĂU (pl. -ăe) sn. Mold. BUDĂIU.

budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].