2 definiții pentru budului


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

budului [At: LB / V: buduli / Pzi: ? / E: mg (el)bódulni] 1 vi (Reg) A hoinări. 2 vt A alunga. 3 vi A căuta cu de-amănuntul Si: a cotrobăi, a scociorî.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buduluí (-uésc, -ít), vb. – A hoinări, a vagabonda. Mag. bódulni (DAR; Gáldi, Dict., 111). În Trans., de mică circulație; paralel se aude și forma budușlui, din mag. bujdosni.

Intrare: budului
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • budului
  • buduluire
  • buduluit
  • buduluitu‑
  • buduluind
  • buduluindu‑
singular plural
  • buduluiește
  • buduluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buduluiesc
(să)
  • buduluiesc
  • buduluiam
  • buduluii
  • buduluisem
a II-a (tu)
  • buduluiești
(să)
  • buduluiești
  • buduluiai
  • buduluiși
  • buduluiseși
a III-a (el, ea)
  • buduluiește
(să)
  • buduluiască
  • buduluia
  • budului
  • buduluise
plural I (noi)
  • buduluim
(să)
  • buduluim
  • buduluiam
  • buduluirăm
  • buduluiserăm
  • buduluisem
a II-a (voi)
  • buduluiți
(să)
  • buduluiți
  • buduluiați
  • buduluirăți
  • buduluiserăți
  • buduluiseți
a III-a (ei, ele)
  • buduluiesc
(să)
  • buduluiască
  • buduluiau
  • budului
  • buduluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)