opțiuni

3 definiții pentru buduli

Explicative DEX

buduli vt [At: VICIU, GL / Pzi: budul / E: mg (el)bódulni] (Mgm) A răscoli.

❍BUDUL(U)I (-luesc, -lesc) I. vb. intr. Trans. A hoinări, a umbla fără căpătîiu. II. vb. tr. și intr. Trans. Băn. A scotoci, a cotrobăi: budulește prin lucrurile ce erau pe acolo (MERA) [ung. (el ) bodulni].

Regionalisme / arhaisme

buduli, budulesc, vb. IV (reg.) a scotoci, a răscoli.

Intrare: buduli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buduli
  • budulire
  • budulit
  • budulitu‑
  • budulind
  • budulindu‑
 singular plural
  • budulește
  • buduliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • budulesc
 (să)
  • budulesc
  • buduleam
  • budulii
  • budulisem
a II-a (tu)
  • budulești
 (să)
  • budulești
  • buduleai
  • buduliși
  • buduliseși
a III-a (el, ea)
  • budulește
 (să)
  • budulească
  • budulea
  • buduli
  • budulise
plural I (noi)
  • budulim
 (să)
  • budulim
  • buduleam
  • budulirăm
  • buduliserăm
  • budulisem
a II-a (voi)
  • buduliți
 (să)
  • buduliți
  • buduleați
  • budulirăți
  • buduliserăți
  • buduliseți
a III-a (ei, ele)
  • budulesc
 (să)
  • budulească
  • buduleau
  • buduliră
  • buduliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)