opțiuni
  • info

4 definiții pentru bucățelire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucățeli vb. IV. tr. (reg.; compl. indică alimente, obiecte de dimensiuni mai mari etc.) A tăia, a îmbucătăți. • prez.ind. -esc. /bucățele, pl. lui bucățică + -i.

BUCĂȚELI, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucățeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelesc, imperf. 3 sg. bucățelea; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCĂȚELI vb. v. îmbucătăți.

Intrare: bucățelire
bucățelire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățelire
  • bucățelirea
plural
  • bucățeliri
  • bucățelirile
genitiv-dativ singular
  • bucățeliri
  • bucățelirii
plural
  • bucățeliri
  • bucățelirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucățeli, bucățelescverb

  • 1. regional A tăia în bucățele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbucătăți
    • format_quote reflexiv pasiv Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEMPORANUL, I 198. DLRLC
etimologie:
  • bucățele (pluralul lui bucățică). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.