2 definiții pentru buchisa
Explicative DEX
BUCHISA (-isez), BUCHISI (-isesc) I. vb. tr. familiar A bate pe cineva cu pumnii, a da ghionturi, a ghionti: au socotit zmeii că l-au buchisat cum se cade și că l-au făcut fărîme (SB.); începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). II. vb. intr. și refl. Trans. 🖋 A se frămînta mult, a-și bate capul ca să învețe ceva, a pisa cartea.
BUCHISI 👉 BUCHISA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: buchisa
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)