4 definiții pentru buș (lovitură)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buș1 [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, ~uri / E: nct] (Pop) 1 sm (Mpl) Pumn. 2 sm, sn (Îlav) În patru ~i sau de-a ~le(a) În patru labe. 3 sm (Pex; lpl) Lovitură puternică. 4 sm Pietricele folosite într-un joc numit în buși. 5 sm (Reg) Pământ strâns laolaltă.

BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2.

bușái sn [At: TDRG / Pl: ? / E: buși] (Pop) Lovitură puternică (cu pumnul).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buș2 (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri

Intrare: buș (lovitură)
buș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buș
  • bușul
  • bușu‑
plural
  • bușuri
  • bușurile
genitiv-dativ singular
  • buș
  • bușului
plural
  • bușuri
  • bușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buși (lovitură) buș

  • 1. învechit Lovitură puternică dată cu pumnii.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98