2 definiții pentru brânduș
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRÂNDUȘ s. v. mucenic, sfințișor, sfânt.
brînduș s. v. MUCENIC. SFINȚIȘOR. SFÎNT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: brânduș
brânduș substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)