3 definiții pentru brant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brant n., pl. urĭ (pol. brant, germ. brad, aprindere, gangrenă). Vechĭ. Gangrenă: rana din care și brant aŭ fost (transcris brînt la Cost. 1, 337). V. obrinteală.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRANT s. v. hamac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brant s. v. HAMAC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: brant
brant substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)