4 definiții pentru brachet
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brachet sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: eg bracket] (Mrn) Guseu.
brachet s.n. (constr.) Placă de oțel care servește la prinderea barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi; guseu. • pl. -e. /<engl. bracket.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRACHET s.n. (Mar.) Guseu. [< engl. bracket].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRACHET s. n. guseu. (< engl. bracket)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: brachet
brachet substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
brachet, brachetesubstantiv neutru
- 1. Guseu. DNsinonime: guseu
etimologie:
- bracket DN