brabéte V. vrabie.

vrabie sf [At: (a. 1465) DRHB, I, 220, ap. TDRG / Pl: vrăbii / E: vsl вравий] 1 Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată Si: vrăbete (Passer domesticus). 2 (Îc) ~-de-trestie, (reg) ~-de-stuf Pasăre migratoare cu capul și gușa de culoare neagră și cu aripile dungate în negru, ruginiu și alb (Emberiza schoenidus). 3 (Îe) A avea minte de ~ A fi lipsit de judecată. 4 (Îe) ~ia-i tot pui (și ea moare de bătrână) Se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. 5 (Reg; îcs) De-a vrăbiile Joc de copii în care jucătorii își schimbă între ei locurile.

vrabie s.f. (ornit.) Pasăre sedentară, de talie mică, din ordinul paseriformelor, cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pîntecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată (Passer domesticus); vrăbete. De aci înainte, vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri! (ODOB.). ◊ zic. Vrabia mălai visează. Nu da vrabia din mînă pe cioara din par (sau de pe gard). ◊ compar. Mimi... era ca o vrabie care izbește încoace și încolo, orbită de încăpere și zăpăcită de oameni (PAPAD.). Δ expr. A avea minte de vrabie (sau cît o vrabie), se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrînî), se spune despre o persoană care pare mai tînără decît este. A mînca cît o vrabie v. mînca. • pl. vrăbii. g.-d. -iei. și (reg.) vrabe, vravie s.f. /<sl. veche врабни.

vrábie f. (vsl. vrabiĭ, bg. vrabĭeĭ, rus. vorobéĭ). O păsărică care trăĭește pe lîngă casele oamenilor și-șĭ face cuĭbu pe supt streșinĭ și pin alte ascunzătorĭ ale clădirilor și chear pin fîntînĭ (fringilla domestica). Maram. Pasăre. A da vrabia din mînă pe cĭoara de pe gard saŭ din par. V. cĭoară. – În Olt. brabete, din vrabete (bg. vrabec), de unde s’a făcut un pl. vrabețĭ, apoĭ brabețĭ și sing. analogic brabete. Brabețĭ se numesc și resturile de mămăligă din ceaun. Pe la Háțeg cĭoclete. V. vrăbioĭ. – Vrabia (femela) e cenușie pestriță, ĭar vrăbioĭu cafeniŭ pestriț. Se prinde foarte rar în prinzătoare, și dacă în sfârșit cade prinsă, moare de întristare, ca și pițigoĭu.

BRABETE s. v. vrabie.

brabete s. v. VRABIE.

brabete, brabeți s. m. porumbel.