6 definiții pentru brăcaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăcáci snm [At: DA ms / V: brac~ / Pl: ~ace, ~căci / E: nct] (Reg) 1 Un fel de căldare (de o vadră) spoită, folosită pentru cărat apa sau pentru fierberea bucatelor. 2 Conținut al unui brăcaci. 3 Căldare împreună cu conținutul.

brăcăcél sn [At: H II, 245 / Pl: ~e / E: brăcaci + -el] (Reg) 1-2 (Șhp) Brăcaci (mic). 3 Conținut al unui brăcăcel. 4 Căldare împreună cu conținutul.

bracácĭ n., pl. ce (turc. bakrağ, d. bakyr, aramă; ngr. bakrátzi, alb. bg. bakrače). Sud. Polomeac, căldare de aramă cu care femeile cară apă (purtînd cîte doŭă bracace în cobiliță): flacăra pe fundu bracacelor. (CL. jubiliar, 1010, 206). V. cofer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăcáci (rar) s. n., pl. brăcáce

brăcáci s. n., pl. brăcáce


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brăcáci, brăcáce, s.n. (reg.) căldare spoită.

Intrare: brăcaci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăcaci
  • brăcaciul
  • brăcaciu‑
plural
  • brăcace
  • brăcacele
genitiv-dativ singular
  • brăcaci
  • brăcaciului
plural
  • brăcace
  • brăcacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)