❍BOZGOANE sf. pl. BOSCOANĂ: face toate vrăjile și ~le de pe lume (SAD.).

bozgoáne V. bongoase.

bongoase s.f. pl. (reg.) 1 Istorioare hazlii, glume, povești. Pe la ce școli a învățat, de știe a spune atîtea bongoase? (CR.). 2 Vrăjitorii, practici legate de magie. Numai cu descîntece și cu alte bongoase poate scăpa copilul. • /form. expr.

bongoáse (oa dift.) n. saŭ f. pl. (cp. cu ung. böngészet, cules ulterior de strugurĭ saŭ de spice rămase, cu care ocaziune se spun „bongoase”). Nord. Palavre, poveștĭ, znoave, bazaconiĭ, scamatoriĭ, comediĭ: a ști multe bongoase. – Și bozgoane: umblă cu bozgoane că’n telefon vorbește diavolu (Neam. Rom. Pop. 6, 652). În Trans ș.a. boscoane, în Mold. sud boscoade (poate după boscorodesc). V. gîmboase.