bongoáse (oa dift.) n. saŭ f. pl. (cp. cu ung. böngészet, cules ulterior de strugurĭ saŭ de spice rămase, cu care ocaziune se spun „bongoase”). Nord. Palavre, poveștĭ, znoave, bazaconiĭ, scamatoriĭ, comediĭ: a ști multe bongoase. – Și bozgoane: umblă cu bozgoane că’n telefon vorbește diavolu (Neam. Rom. Pop. 6, 652). În Trans ș.a. boscoane, în Mold. sud boscoade (poate după boscorodesc). V. gîmboase.