BOY, boy, s. m. 1. Servitor indigen în colonii. 2. Băiat angajat într-un hotel pentru diverse servicii. – Cuv. engl.

boy smi [At: DN³ / E: eg boy] (Rar) 1 Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2 Dansator dintr-un ansamblu de music-hall.

boy s.m.invar. (englez.) 1 (în hoteluri) Servitor indigen din colonii. 2 Băiat angajat pentru diverse servicii într-un hotel; liftier. 3 Dansator care face parte dintr-un ansamblu de music-hall. • /<engl. boy „băiat”.

BOY s.m. (Rar) 1. Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2. Dansator dintr-un ansamblu de music-hall. [< engl. boy – băiat].

BOY s. m. 1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri). 2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall. (< engl. boy, băiat)

boy s. m. (anglicism) Liftier; băiat de serviciu într-un hotel ◊ „[...] mi-e frică să urc în lift [...] cu boy-ul; mi-e frică nu să deschid, dar chiar să ating mini-barul din cameră [...]” R.lit. 9 VI 83 p. 2. ◊ „Personal uman? Peste 300 de servitori de gradul I, 100 de boy (băieți de serviciu)” G. 7980/96 p. 30; v. și supercivilizație (1979) (din engl. boy; DN3)

!boy (engl.) s. m., art. boyul; pl. boy, (rar) art. boyi

boy (angl.) s. m., art. boy-ul; pl. boy, art. boy-i [pron. bo-iĭ]