6 definiții pentru boschetar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boschetár sm [At: MDA ms / Pl: ~i / E: boschet + -ar] 1 Om foarte sărac, fără locuință, care se sustrage ordinii sociale, trăind prin canalizări, construcții abandonate etc. 2 Termen injurios pentru un om imoral (și bețiv).

BOSCHETÁR, boschetari, s. m. (Fam.) Persoană fără domiciliu, fără resurse, care trăiește prin parcuri, în guri de canal, sub poduri etc. ♦ Om decăzut, vicios. – Boschet + suf. -ar.

boschetár s. m. (peior.) ◊ „[...] oameni fără familie, fără casă și masă, care au dormit pe unde au apucat (guri de canal, pivnițe, pe sub poduri, prin parcuri). Fac parte din tagma tot mai numeroasă a așa numiților boschetari care trăiesc în mizerie, de azi pe mâine.” R.l. 13 III 93 p. 5. ◊ „Vrea el să moară pe cartoane, ca boschetarii?” R.l. 16 X 95 p. 1; v. și D. 111/95 p. 9 (din boschet + -ar)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boschetár (fam.) s. m., pl. boschetári


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BOSCHETÁR, -Ă, boschetari, -e s. m. și f. Persoană fără adăpost, care doarme prin parcuri; vagabond. ◊ (Peior.) Persoană cu apucături dubioase. – Din boschet + suf. -ar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

boschetar, boschetari s. m. vagabond care se adăpostește în timpul nopții în parcuri, sub poduri.

Intrare: boschetar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boschetar
  • boschetarul
  • boschetaru‑
plural
  • boschetari
  • boschetarii
genitiv-dativ singular
  • boschetar
  • boschetarului
plural
  • boschetari
  • boschetarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)