7 definiții pentru bornăire

Explicative DEX

borăi v vz bornăi

bornăi vi [At: LB / V: ~răi / Pzi: ~esc / E: ns cf zbârnâi, boarnă] (Trs) 1 (D. albine) A bâzâi. 2 (D. vite) A boncăi. 3 (D. copii) A plânge. 4 (D. urși) A mormăi. 5 (D. oameni) A răcni din piept.

bornăi vb. IV. intr. (reg.) 1 (despre albine) A zumzăi. 2 (despre vite) A boncăi. 3 (despre urși) A mormăi. 4 (despre copii) A plînge, a urla. 5 (despre oameni) A striga din răsputeri; a răcni. • pl. -iesc. /form. expr.; cf. boncăi, zbîrnîi.

BORNĂI (-ăesc, -ăiu) vb. intr. 1 Trans. A bîzîi 2 A boncăi 3 A mormăi (ca ursul).

Etimologice

BORNĂI, bornăi, vb. IV. Intranz. (Trans.) A bîzîi, a zbîrnîi; a susura; a grohăi. (din zbîrnîi, față de care se află într-o relație asemănătoare ca și zborși față de zbîrli)

Sinonime

BORNĂI vb. v. bâzâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

bornăi vb. v. BÎZÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.

Intrare: bornăire
bornăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bornăire
  • bornăirea
plural
  • bornăiri
  • bornăirile
genitiv-dativ singular
  • bornăiri
  • bornăirii
plural
  • bornăiri
  • bornăirilor
vocativ singular
plural