borbonac sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~aci / E: borboană + -ac] (Reg) 1 Pietricică mare cât o alună. 2 Una din cele șase pietricele cu care se joacă „de-a borbonacu” Cf sici. 3 (îcs) De-a ~u (sau ~cii) Joc de copii cu șase pietricele, în care cel care are mai multe pietricele îl pișcă de mână pe cel care are mai puține Si: bușe Cf arșice.

borbonac s.m. (reg.) 1 Pietricică de dimensiunea unei alune. 2 De-a borbonacii (sau borbonacu) = joc de copii cu șase pietricele, în care cel care are mai multe pietricele îl pișcă de mînă pe cel care are mai puține. 3 Una din cele șase pietricele cu care se joacă „de-a borbonacii”. • pl. -ci. /borboană + -ac.

borbonác, bărbănác și băbîrnác m. (d. borboană, V. bobîrnac). Trans. Petricică de jucat (mare cît o alună). V. opincă.

bobârnac sn [At: CARAGIALE, N. F. 71 / V: băb~, bărbăn~ / Pl: ~ace, (rar) ~uri / E: ns cf bobârnă] 1 Lovitură dată (peste nas) prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare Cf (pop) sfârlă, frișcă. 2 (Fig) Aluzie răutăcioasă. 3 (Fig; îe; și pasiv) A da (a lua, a dobândi) un ~ (sau ~ace) A (fi) certa(t). 4 (Îae) A (fi) ironiza(t). 5 (Îf băb~; îcs) Joc cu băbârnaci Joc de copii cu pietricele mici, rotunde.

BOBÎRNAC (pl. -ace) sn. 1 Lovitură dată (mai ales peste nas) cu degetul de mijloc sau cu arătătorul care, după ce a stat încovoiat sub degetul cel gros, scapă, ca împins de un resort, de sub apăsarea acestuia (🖼 517): dete un ~ în cozoroc și aruncă chipiul pe ceafă (BAS.) ¶ 2 Fig. A da cuiva un ~, a-i da peste nas a-l face de rușine, a-l pune la locul lui printr’un răspuns înțepător; tot astfel: a căpăta un ~ (sau ~e) ¶ 3 Olten. Joc cu boabe de porumb.

băbîrnác V. borbonac.

bărbănác V. borbonac.

bobârnaci v. colind.