2 definiții pentru bonțoc


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BONȚÓC s. v. măsea.

Intrare: bonțoc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonțoc
  • bonțocul
  • bonțocu‑
plural
  • bonțoace
  • bonțoacele
genitiv-dativ singular
  • bonțoc
  • bonțocului
plural
  • bonțoace
  • bonțoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)