boboană sf [At: DOSOFTEI, V. S. 163/2 / Pl: ~ne / E: mg babona] (Trs; Mol; mgm; lpl) 1 Farmece (făcute vecinilor, să le meargă rău) Cf solomonii, moșmoane, borboase. 2 Material folosit pentru farmece. 3 Superstiție. 4 (Îlv) A face -ne A face farmece.

boboană s.f. (la pl.) Farmece. ◊ Expr. A face boboane = a face vrăji, farmece. • pl. -e. /<magh. babona.

BOBOANĂ s. f. (Mold., Ban.) Farmec, descîntec, vrajă. A: Mearse la capiștea unde făcea împăratul boboanele aceale spurcate idolești. DOSOFTEI, VS. C: Bobonĕ. Praesligiae. Superstitio. AC, 331. Cuntinește și blastămă idolatria, cinste a tuturor dumnedzei striini, mîndria drăcească, farmecele și boboanele. CAT. B, 23; cf. CAT. B, 29. Etimologie: magh. babona. Vezi și boboni, bobonitor, bobonoșag. Cf. bobonoșag, cinie¹ (2). substantiv feminin

boboánă f., pl. e (ung. babona). Trans. Mold. Pl. Farmece, vrăjĭ.

boboane sf [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] (Med) Uimă.

boboane f. pl. Mold. și Tr. farmece: a face boboane, a vrăji. [Ung. BABONA].

BOBOANĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

boboană s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

boboană (boboane), s. f. – Vrajă, vrăjitorie, farmece. Sl. babuni „superstiție” (Miklosich, Lexicon, 10), de unde derivă și mag. babona. După DAR, direct din mag. Se folosește în Trans. și Mold. – Der. boboni, vb. (a face farmece). Cf. bazaconie.

boboană, boboane, s.f. (reg.; mag.) Vrajă, farmec, meșteșug, descântec; făcătură, măietură: „Da-i dragă că ști boboane” (Papahagi, 1925: 218). – Din magh. babona „superstiție” (Scriban).

boboană, boboane, s.f. – (reg.; mag.) Vrajă, farmec, meșteșug, descântec; făcătură, măietură: „Da-i dragă că ști boboane” (Papahagi, 1925: 218). – Din magh. babona „superstiție” (Țiplea, 1906; Scriban, 1939) < sl. babuni (DER).

boboană, boboane, s.f. – Vrajă, farmec, meșteșug, descântec: „Da-i dragă că ști boboane” (Papahagi 1925: 218). – Din magh. babona „superstiție” (Țiplea 1906).