12 definiții pentru boaghe (căpiță)

Explicative DEX

boaghe2 sf [At: ANON. CAR. / V: boghe, boghiu sm (S: bodiu, Pl: ~uri) / S: -ade / Pl: ~ / E: mg boglya] 1 (Trs; Mol) Căpiță (mare) de fân. 2 (Reg) Claie mică de fân fără țeapă. 3 (Îvp; fig) Grămadă.

BOAGHE1, BOGHIE sf. Trans. 🚜 Căpiță, claie mică (de fîn, etc.) [ung. boglya].

boaghe f. Tr. 1. buhă: că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.; 2. stogușor de fân: parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].

boghe sf vz boaghe2

boglă[1] sf vz boaghe2

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

BOGHIE 👉 BOAGHE1.

BOGHIU2 sn. 🚜 BOAGHE1.

bóghie f. (ung. boglya, claĭe, stog; sîrb. baglja, chita, buchet. V. buglă, boghineț). Boghineț de fîn.

Etimologice

boaghe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).

Sinonime

BOAGHE s. v. bufniță, buhă, căpiță, claie, porcoi, stog.

boaghe s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

Arhaisme și regionalisme

BOAGHE2 s. f. (Ban.) Căpiță, claie de fin. Bogyĕ. Cumulus. Acervus. AC, 331. Etimologie: magh. dial. bogja.

Intrare: boaghe (căpiță)
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boaghe
  • boaghea
plural
  • boaghe
  • boaghele
genitiv-dativ singular
  • boaghe
  • boaghei
plural
  • boaghe
  • boaghelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boghe
  • boghea
plural
  • boghe
  • boghele
genitiv-dativ singular
  • boghe
  • boghei
plural
  • boghe
  • boghelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boglă
  • bogla
plural
  • bogle
  • boglele
genitiv-dativ singular
  • bogle
  • boglei
plural
  • bogle
  • boglelor
vocativ singular
plural
boghiu2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boghiu
  • boghiul
  • boghiu‑
plural
  • boghii
  • boghiii
genitiv-dativ singular
  • boghiu
  • boghiului
plural
  • boghii
  • boghiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boghie
  • boghia
plural
  • boghii
  • boghiile
genitiv-dativ singular
  • boghii
  • boghiei
plural
  • boghii
  • boghiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boaghe, boaghesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.