6 definiții pentru blasfemator (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLASFEMATOR, -OARE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
BLASFEMATOR, -OARE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
blasfemator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr blasphématoire] (Liv) 1-2 (Persoană) care defăimează (cele sfinte).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
blasfemator, -oare s.m., s.f., adj. (relig.) 1 s.m., s.f., adj. (Persoană) care defăimează valorile și sentimentele religioase. 2 adj. Care conține o blasfemie. Scrieri blasfematoare. • pl. -ori, -oare. /<fr. blasphémateur, blasphématoire.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BLASFEMATOR, -TOARE adj. și sm. f. Care blasfemă, hulește, hulitor [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BLASFEMATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care defăimează (sentimentele religioase). (< fr. blasphémateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
blasfemator a. ce conține blasfemuri. ║ m. care blasfemă, hulitor de cele sfinte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
blasfemator, blasfematorisubstantiv masculin blasfemator, blasfematoareadjectiv blasfematoare, blasfematoaresubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care defăimează (cele sfinte). DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- blasphématoire DEX '09 DEX '98 MDN '00