3 definiții pentru blanșa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLANȘÁ vb. tr. a supune operației de blanșare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blanșá vb., ind. prez. 1 sg. blanșéz, 3 sg. și pl. blanșeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BLANȘÁ, blanșez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oțet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare și o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.

Intrare: blanșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blanșa
  • blanșare
  • blanșat
  • blanșatu‑
  • blanșând
  • blanșându‑
singular plural
  • blanșea
  • blanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blanșez
(să)
  • blanșez
  • blanșam
  • blanșai
  • blanșasem
a II-a (tu)
  • blanșezi
(să)
  • blanșezi
  • blanșai
  • blanșași
  • blanșaseși
a III-a (el, ea)
  • blanșea
(să)
  • blanșeze
  • blanșa
  • blanșă
  • blanșase
plural I (noi)
  • blanșăm
(să)
  • blanșăm
  • blanșam
  • blanșarăm
  • blanșaserăm
  • blanșasem
a II-a (voi)
  • blanșați
(să)
  • blanșați
  • blanșați
  • blanșarăți
  • blanșaserăți
  • blanșaseți
a III-a (ei, ele)
  • blanșea
(să)
  • blanșeze
  • blanșau
  • blanșa
  • blanșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)