Blajinii pl. oameni buni și evlavioși cari trăiesc la marginea pământului și al căror Paști cad totdeauna Lunia după Dumineca Tomei.

BLAJIN I. adj. Blînd; bun la inimă, prietenos, binevoitor: ori-cît de ~ să fie omul, îl scoți din răbdări (CAR.). II. BLAJINII sm. pl. 🔱 pop. Niște oameni cari, după credința poporului, trăesc pe lîngă Apa-Sîmbetei, la marginea pămîntului; sînt buni la inimă și smeriți în fața Domnului; aceștia țin sărbătoarea Paștilor – Paștele Blajinilor – a doua zi după Dumineca Tomii [vsl. blažĭnŭ].