3 definiții pentru blănuire
Explicative DEX
blănui vb. IV. tr. (înv.) A îmblăni. • prez.ind. -iesc. /blană + -ui.
BLĂNUI, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
Ortografice DOOM
blănui vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiesc, imperf. 3 sg. blănuia; conj. prez. 3 sg. și pl. blănuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: blănuire
blănuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
blănui, blănuiescverb
- 1. Îmblăni. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRMsinonime: îmblăni
- Un benișel de felendreș albastru blănuit cu samur. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
-
etimologie:
- Blană + -ui. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.