BIOMATEMATICĂ s.f. Disciplină științifică bazată pe aplicarea matematicii în biologie. [Cf. fr. biomathématique].

biomatematică s. f. ◊ „Biomatematica – tânără știință de contact născută din asocierea biologiei cu matematica – cunoaște de pe acum o serie de realizări interesante.” Cont. 18 III 66 p. 8. ◊ „Dr. T.P., cercetător la Institutul de statistică matematică, a plecat în Anglia unde va urma, timp de 6 luni, un program de specializare în domeniul biomatematicii.” I.B. 22 I 72 p. 3; v. și interdisciplinaritate (din fr. biomathématique; Th. Hristea în R.lit. 11 XI 76 p. 9; DM; DN3)

biomatematic, ~ă [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biomathématique, eg biomathematics] 1 sf Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice și metodologice din biologie (1) și matematică. 2 a De biomatematică (1). 3 a Care aparține biomatematicii (1). 4 a Referitor la biomatematică (1).

biomatematic,-ă s.f., adj. 1 s.f. Domeniu interdisciplinar bazat pe aplicarea principiilor matematicii în biologie. 2 adj. Care aparține biomatematicii, care se referă la biomatematică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biomathématique.

BIOMATEMATIC, -Ă I. adj. referitor la biomatematică. II. s. f. domeniu bazat pe aplicarea principiilor matematicii în biologie. (< fr. biomathématique, engl. biomatematics)