opțiuni
  • info
3 definiții pentru binedispunere

Explicative DEX

BINEDISPUNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.

binedispune vb. III. tr., refl. A face să se simtă sau a se simți bine. Vestea l-a binedispus. • prez.ind. binedispun. /bine + dispune.

Ortografice DOOM

binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispun, 2 sg. binedispui, 1 pl. binedispunem; conj. prez. 3 să binedispună; ger. binedispunând; part. binedispus corectat(ă)

Intrare: binedispunere
binedispunere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binedispunere
  • binedispunerea
plural
  • binedispuneri
  • binedispunerile
genitiv-dativ singular
  • binedispuneri
  • binedispunerii
plural
  • binedispuneri
  • binedispunerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

binedispune, binedispunverb

  • 1. A face să se simtă sau a se simți bine. DEX '09 DEXI
    • format_quote Vestea l-a binedispus. DEXI
etimologie:
  • Bine + dispune DEX '09 DEXI

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.