O definiție pentru biloc (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BILOC adj., s.n. (Despre avioane) Cu două locuri. [Pl. -uri. / < bi- + loc, după fr. biplace].
Intrare: biloc (s.n.)
biloc1 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
biloc, bilocurisubstantiv neutru bilocadjectiv invariabil
- 1. (Avion) cu două locuri. DNsinonime: biplas
etimologie:
- bi- + loc DN
- biplace DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.