5 definiții pentru bilanțier (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BILANȚIÉR, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

BILANȚIÉR, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

bilanțiér, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: bilanț + -ier] 1 a De bilanț (1). 2 a Referitor la bilanț (1). 3-4 a Întocmit pe baza (sau în vederea) bilanțului (1). 5 a (Îs) Contabil ~ Contabil specializat în bilanțuri (1). 6 sn Registru cu bilanțuri (1).

BILANȚIÉR, -Ă adj. Cu caracter de bilanț. [Pron. -ți-er. / < it. bilanciere].

BILANȚIÉR, -Ă I. adj. cu caracter de bilanț. II. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor. (< it. bilancierre)

bilanțiér, -ă adj. De bilanț ◊ „Atingerea acestei cifre bilanțiere ne dă prilejul unor constatări [...]” Emisiune Radio 20 III 76. ◊ „Un număr bilanțier și omagial [...]” R.lit. 28 XI 85 p. 19 (din bilanț + -ier; C. Lupu în CL 1/83 p. 50; DN3, DEX-S)

Intrare: bilanțier (adj.)
bilanțier1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-er
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierul
  • bilanțieru‑
  • bilanție
  • bilanțiera
plural
  • bilanțieri
  • bilanțierii
  • bilanțiere
  • bilanțierele
genitiv-dativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierului
  • bilanțiere
  • bilanțierei
plural
  • bilanțieri
  • bilanțierilor
  • bilanțiere
  • bilanțierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bilanțier (adj.)

  • 1. De bilanț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Bilanț + sufix -ier.
    surse: DEX '98 DEX '09