2 definiții pentru bifă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÍFĂ, bife, s. f. Mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate. – De la bifa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bífă s. f., g.-d. art. bífei; pl. bífe

Intrare: bifă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bifa
plural
  • bife
  • bifele
genitiv-dativ singular
  • bife
  • bifei
plural
  • bife
  • bifelor
vocativ singular
plural

bifă

  • 1. Mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • bifa.
    surse: DEX '09