4 definiții pentru biciului


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biciului [At: (a. 1825) IORGA, S. D. XII, 296 / V: ~li (reg), bgciuli, ~la / Pzi: ~esc / E: mg becsülni] 1 vt (Trs; Mol; mgm) A evalua. 2 vt (Trs; Mol; mgm) A taxa. 3 vt (Trs; Mol; mgm) A aprecia. 4 vt (Reg; îf -Ii) A sechestra avutul cuiva. 5-6 vtr (Reg) A (se) vedea. 7 vt (Sst) A băsădui.

bicĭuluĭésc v. tr. (ung. becsülni). Trans. Evaluez.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

biciuluí (-uésc, -ít), vb. – A aprecia, a valora, a stima. – Var. bicilui, biciuli. Mag. becsülni (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 107). Se folosește în Trans. A trecut și în bg. din Trans. becsuluvai (Miklosich, Bulg., 119).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

biciul(u)í, biciul(ui)ésc, vb. IV (reg.) a aprecia, a evalua.

Intrare: biciului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biciului
  • biciuluire
  • biciuluit
  • biciuluitu‑
  • biciuluind
  • biciuluindu‑
singular plural
  • biciuluiește
  • biciuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biciuluiesc
(să)
  • biciuluiesc
  • biciuluiam
  • biciuluii
  • biciuluisem
a II-a (tu)
  • biciuluiești
(să)
  • biciuluiești
  • biciuluiai
  • biciuluiși
  • biciuluiseși
a III-a (el, ea)
  • biciuluiește
(să)
  • biciuluiască
  • biciuluia
  • biciului
  • biciuluise
plural I (noi)
  • biciuluim
(să)
  • biciuluim
  • biciuluiam
  • biciuluirăm
  • biciuluiserăm
  • biciuluisem
a II-a (voi)
  • biciuluiți
(să)
  • biciuluiți
  • biciuluiați
  • biciuluirăți
  • biciuluiserăți
  • biciuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • biciuluiesc
(să)
  • biciuluiască
  • biciuluiau
  • biciului
  • biciuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)