opțiuni
  • info
9 definiții pentru betegit (adj.)

Explicative DEX

betegit2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127 / V: (reg) ~jit, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: betegi] (Pop) 1-2 smf, a Infirm. 3-4 smf, a Rănit. 5-6 smf, a (Om) cu hernie. 7 Îmbolnăvit2.

betegit, -ă adj., s.m., s.f. 1 (pop.) (Om) care este infirm. 2 (reg.) (Om) care are hernie. 3 (reg.) (Om) care este bolnav. 4 (reg.) (Om) care este rănit. • pl. -ți, -te. și betejit, -ă adj. /v. betegi.

BETEGIT, -Ă adj. v. betejit.

betejit2, ~ă a vz betegit2

betejit, -ă adj. v. betegit.

BETEJIT, -Ă, betejiți, -te, adj. (Și în forma betegit) Beteag, infirm; bolnav. Trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilații ai războiului». SAHIA, N. 16. – Variantă: betegit, -ă, adj.

Arhaisme și regionalisme

BETEJIT adj. (Mold.) Vătămat. Ce sămnul grozav locul odănăoară betejit învață. CI, 174. ◊ (Substantival) Se dărmă sănătatea betejîțîlor. DOSOFTEI, VS, s.v. beteji. Etimologie: beteji. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, betejune, beteșig, nebelejit. adjectiv

betejit, -ă, betejiți, -te, adj. (reg.) 1. Îmbolnăvit. 2. Infirm. 3. Rănit. – Din beteji.

betejit, -ă, betejiți, -te, adj. – (reg.) 1. Îmbolnăvit. 2. Infirm. 3. Rănit. – Din beteji.

Intrare: betegit (adj.)
betegit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betegit
  • betegitul
  • betegitu‑
  • betegită
  • betegita
plural
  • betegiți
  • betegiții
  • betegite
  • betegitele
genitiv-dativ singular
  • betegit
  • betegitului
  • betegite
  • betegitei
plural
  • betegiți
  • betegiților
  • betegite
  • betegitelor
vocativ singular — —
plural — —
betejit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betejit
  • betejitul
  • betejitu‑
  • betejită
  • betejita
plural
  • betejiți
  • betejiții
  • betejite
  • betejitele
genitiv-dativ singular
  • betejit
  • betejitului
  • betejite
  • betejitei
plural
  • betejiți
  • betejiților
  • betejite
  • betejitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

betegit, betegităadjectiv

(și) substantivat
  • 1. (Om) care este infirm, (om) care este bolnav, (om) care este rănit. MDA2 DEXI DLRLC
    sinonime: beteag bolnav infirm rănit
    • format_quote Trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilații ai războiului». SAHIA, N. 16. DLRLC
  • 2. (Om) cu hernie. MDA2 DEXI
etimologie:
  • betegi MDA2 DEXI

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.